Pasarile de companie ( In general )

love_birds · 2007-04-11 00:07:44

Un stol de perusi salbatici

De ce suntem atat de atasati de pasari?

Din cele mai vechi timpuri, oamenii cresc pasari decorative. E o adevarata placere sa te uiti la ele : unele stiu sa cante iar unele pot chiar sa pronunte cuvinte si propozitii.
Pasarile traiesc pe aprope intreg pamantul, pentru ca sunt iscusite, harnice si se pot adapta usor. Straiul lor de pene si stratul de grasime de sub piele le protejeaza de frig si de umezeala. Pentru a zbura pasarile consuma multa energie, fiind de aceea mereu in cautare de hrana. Dar nu-si pot permite o punga de grasime, ca rezerva, ca astfel ar fi prea grele ca sa zboare. Iarna, atunci cand hrana devine din ce in ce mai putina, le putem ajuta oferindule graunte.
Pasarile isi mentin penajul stralucitor prin curatarea fregventa a penelor. Cu acest prilej le aplica si o secretie uleioasa din glanda uropigiana ca protectie impotriva apei. Multe specii isi schimba penele odata sau de doua ori pe an ??€? proces numit naparlire.
Pasarile pot vedea si pot auzi cam lafel de bine ca noi, in schimb simtul lor olfactiv este mai slab dezvoltat. Au o memorie foarte buna si invata si din experienta. Potrivit speciei si comportamentului lor, se ataseaza mai mult sau mai putin de cel care le ingrijeste.

Cum trebuie tinute pasarile ?

Cu cat este mai mare colivia cu atat este mai bine : pasarile sunt facute sa zboare.
Multe specii pot fi tinute si intr-o colivie mare, comuna, ori intr-o camera speciala pentru pasari, ori intr-o voliera. Pentru a se simti in siguranta, peretele din spate trebuie sa fie transparent. In afara de aceasta, trebuie sa aibe la dispozitie locuri ferite sau cuiburi. Este important sa aibe bare de sustinere de diverse grosimi sau crengi pentru catarat, un vas pentru nisip, pus pe jos, un vas cu apa care trebuie schimbata zilnic, o baie pentru pasari si un vas cu hrana, poate sub forma unui automat de seminte.
Pasarile de apartament ( de colivie, de voliera), fac parte, cel mai adesea, din categoria celor care consuma seminte ( granivore). Exista pentru fiecare specie in parte, amestecuri gata preparate din semintele diverselor plante. In afara de asta pretuiesc si verdeturile ( foi de salata sau muguri de racovina) si bucatele de frunze si de legume. Alte pasari se hranesc cu larve si cu alte tipuri de hrana vie (insectivore, pradatoare) ; acelas lucru este valabil si pentru puii de pasari care la maturitate consuma seminte. Dupa ce sunt cumarate pasarile au nevoie de o perioada de adaptare. Pentru primele doua-trei saptamani, colivia sta cel mai bine pe un dulap, pentru ca pasarea sasi cunoasca de la inaltime noul ei camin. Mai tarziu colivia poate fi plasata la indemana, pentru a putea face curatenie, permitand, de asemenea si o relatie mai stransa intre pasare si stapanul ei. Unele specii pot fi lasate sa zboare liber prin camera. Dar sa nu uitam sa inchidem usile si ferestrele, deoarece, daca scapa afara, e putin probabil sa se mai intoarca. Atentie si cu geamurile, multe pasari nusi dau seama de prezenta sticlei si se izbesc de ea !
Nu toate pasarile s einteleg intre ele. Unele specii sar certa mereu si ar ajunge chiar sa se omoare. Un perus ar putea fii tinut impreuna cu nimfe, canari, agapornisi, cinteze, scatii. SI mai multe perechi de perusi se suporta in aceasi colivie. Cintezele traiesc bine impreuna si suporta si majoritatea celorlalte pasari mici. Cu un beo se potrivesc sturzul trist si graurul de metal.

Cum a ajuns perusul in Europa?

La sfarsitul secolului XVIII englezii isi trimeteu condamnatii in exil in australia. Deportatii au intalnit aicea stoluri uriase de pasari, cu desen neregulat al penajului, de culoare galben-verde, inrudite cu papagalii.
Ei au incercat sa le imblanzeasca si le-au facut colivii. In 1940, renumitul pictor de pasari, englez John Gould a adus primele exemplare la Londra, iar de atunci au devenit tot mai indragite. La scurt timp, mii de exemplare au inceput sa fie exportate din Audstralia. Multe mureau in timpul transportului, de aceea guvernul australian a interzis acest comert. Dar in Europa, la vremea aceea, oamenii invatasera cum sa le reproduca. In acest proces, inafara coloritului initial galben-verzui, au aparut si o multime de alte combinatii. Astazi exista circa 300 de forme variate de perusi ??€? toate acestea pornind de la culorile de baza ??€? verde, galben si albastru. Fiind o pasare de stol, perusului ii place sa traiasca in compania exemplarelor din aceasi specie sau, cel putin in compania altor pasari agreate de el. De vorbit inavata numai daca incepand de la varsta de circa 3 saptamani, este tinut singur. In acest caz are nevoie si de foarte multa ingrijire si de atentie deosebita. Apoi este nevoie si de multa rabdare, deoarece trebuie sa i se spuna de mai multe ori pe zii cuvintele pe care le are de invatat. E bine sa ii amenajati un loc cu jucarii si cu o oglinjoara. Se ataseaza cu placere de om si permite sa fie tinut in mana. Perusii salbatici, alearga pep amant, in cautarea hranei. Si perusii domesticit prezinta acest comportament , prin urmare pot fi pusi in pericol de un pas neatent sau de o usa deschisa in graba. Daca perusul este ingrijit bine si cu atentie poate sa traiasca 15-20 de ani.
Sexele nu se deosebesc dupa penaj, in schimb la exemplarele aproape mature, sexul se poate descoperii in functie de pielea crescuta in jurul foselor nazale : la barbatus este albastra-inchis, la femele este cenusie-deschis pana la cafenie.

De ce isi mananca penele unii papagali

Mai cu seama printre papagalii mai mari, uneori si la alte pasari de camera, exista "mancatori de pene"; de aceea ajung sa ramana golasi. Motivul este de obicei nemultumirea: singuratatea, plictiseala, o colivie prea stramta, fara posibilitati de catarare si prea putina variatie. Remediul este sa le acordati atentie, sa va ocupati putin mai mult de el. Trebuie sa stiti ca papagalii sunt fiinte extrem de sociale, care au nevoie de companie. In captivitate se obisnuiesc cu omul, ca un fel de substituit de stol. Cu cat este mai mare papagalul, cu atat pretentile sale sunt mai ridicate. Are nevoie de o colivie mare, de un loc de dormit, crengi pe care sa se joace si suficiente posibilitati de miscare.
Nu toti papagalii ii bucura insa si pe vecini. Frumoasa nimfa australiana, cu motul ei surprinzator, de exemplu, face mult sgomot. In schimb este foarte dotata pentru vorbire si nepretentioasa. Mai putin galagios, dar mai sensibil, este splendidul agapornis cap-de-roza, de culoare verde. Dar foarte zgomotosi pot sa fie agapornisii proveniti din Africa. Aceste "pasari ale iubirii" cu irizatii verzi, cu pieptul rosiatic pana la galbui si capul diferit colorat stau mereu strans lipite. Ele trebuiesc crescute numai pereche si invata sa vorbeasca.

Cine a inmultit prima data canarii

Cand spaniolii au cucerit insulele Canare, din dreptul coastelor vest-africane, au fost incantati de trilurile fermecatoare ale canarasului salbatic. Inca din anul 1500 au inceput sa aduca in Europa primele colivii cu canari, care au fost imediat indragiti si si-au gasit locul in manastirile spaniole. Curand au fost exportate, dar pentru inceput doar barbatusii dornici sa cante. Astfel, spaniolii au pastrat monopolul lor comercial: doar ei puteu sa livreze canari, evident la preturi ridicate.
Initial, reproducerea lor viza obtinerea exemplarelor care sa cante frumos. Renumit era Rollerul de Harz, cu trilurile sale duioase care in secolul al XIX-lea era crescut de minerii din muntii Harz, pentru castiguri suplimentare. La scurt timp au aparut si abateri coloristice, ceea ce a facut si mai atragatoare cautarea de noi formule de incrucisare. Din exemplarele salbatice verzi a aparut mai intai forma domestica galbena. Inca in secolul al XVIII-lea au fost obtinute cele mai diverse amestecuri de verde cu galben, precum si canarul motat. De-abia la inceputul secolului al XX-lea s-a reusit obtinerea unei rase pure de canari galben-stralucitor. Prin incrucisarea cu specia de cardinal rosu din America de Sud s-au realizat si canari cu pene rosii. Astazi sunt cunoscute in jur de 40 de rase, toate usor de intretinut si crescut.

De ce sunt cintezele atat de indragite

Cintezele sunt niste comori multicolore, dar si foarte bune cantarete. Deoarece provin de la tropice, au nevoie de multa caldura. Cintezele formeaza cupluri de lunga durata, stau adesea lipite unele de altele si dorm strans unite. Cel mai bine este sa crestem multe intr-o colivie mare. Cintezele sunt usor de intretinut, dar sunt sensibile la zgomote. Desi pot atinge varsta de 12 ani, multe dintre ele mor timpuriu daca nu li se acorda conditii optime.
Mai putin sensibile si de aceea mai potrivite pentru incepatori sunt prietenoasele cinteze fluturat africane. Ele apartin familieai astridelor. Ca si rudele lor - cum sunt astrildele cenusii - se hranesc cu seminte si verdeata. Suplimentar pot primi crisalide de furnici si viermi de faina iar atunci canta mai frumos. Alte cinteze africane sunt: astrild punctat, multicolor, cu trilurile sale melodioase si melancolice, gat taiat, care se evidentiaza prin pata sa rosie de pe gat si prietenosul cioc argintiu, la care nu canta decat barbatusul.
Si cintezele asiatice sunt indragite, ispecial cinteaza de orez cu ciocul rosu si puternic si cinteaza-tigru indiana cu pieptul rosu inspicat cu alb. Printre cintezele pacific-australiene multicolore - majoritatea provenite din incrucisari locale - pe primul loc se afla cinteaza zebrata ( zebra australiana ) multicolora si vesela care poate fi usor crescuta de incepatori.

Cine este regele maimutarelolor printre pasari?

"Maimutareala" s-ar putea numi capacitatea pasarilor de a imita voci si zgomote. Beo, un membru al familiai sturzilor,care provine din sudul Asiei este campionul absolut si incontestabil in aceasta privinta. Cu talentul sau de imitator ii eclipseaza pana si pe papagali. Pasarea mare, cu penaj negru, cu usoare irizatii verzi, sporovaieste, canta, fluiera, trambiteaza si scoate triluri ca nimeni altul. Repeta tot ceea ce aude si poate imita atat de bine vorbirea omeneasca si chiar intonatia, incat nu mai stim daca voarbeste stapanul sau beo. Cu toate acestea este preferabil sa renuntam la beo ca pasare de companie, deoarece are nevoie de o colivie foarte mare si este cu adevarat scump. Are nevoie de multa atentie si grija - iar cu tipetele lui ascutite nu-si face deloc prieteni printre vecini. Pe deasupra face parte in regiunea lui de origine dintre pasarile amenintate cu extinctia.
Cine isi doreste un in schimb un cantaret poate sa aleaga un sturz trist (sau rusinos) provenind din india, Thailanda sau insulele Sundan - sau o privighetoare din China. Sturzul este un imitator cat se poate de inzestrat, dar privighetoare de China, denumita si pasarea-soare, este in schimb o buna cantareata.

Pe scurt:

- Varsta - Pasarile traiesc de obicei cu mult mai mult daca sunt in ingrijirea omului decat in libertate. Pasarile mici, cintezele de exemplu, in libertate abia daca ajung la 2 ani, dar bine ingrijite rezista 8 si chiar mai mult. Unele specii de pasari ating varste "venerabile":cocorul, bufnitele si corbii pana la 70 de ani, iar papagalii, 60 pana la 100 de ani.

- La cumapararea pasarii - trebuie sa examinam cu mare atentie exemplarul ales. cele care stau intr-un colt de colivie, cu penele zburlite, cu aripile atarnand si cu ochii inchisi mai tot timpul pot sa fie ori foarte obosite ori foarte bolnave. Daca se sufla cu atentie penele de pe piept, pielea de dedesubt nu trebuie sa para rosiatica sau iritata. Ochii trebuie sa fie limpezi si curati. Fosele nazale sau penele incleiate indica raceli ori tulburari intestinale. Nu este bine sa aibe picioarele solzuroase sau cu asperitati.

- Artisti ai vorbitului - Un perus vorbitor este cat se poate de amuzant. Dar este nevoie de multa rabdare pentru a-l invata cateva cuvinte. Perusii nu sunt nici pe departe atat de iscusiti la vorbe ca papagalul cenusiu, beo sau kakadu, de exemplu; apoi, exista si printre ei exemplare deosebit de inzestrate si altele care de-abia catadicsesc sa vorbeasca.

- Exercitii de vorbire - Se aleg mai intai cateva cuvinte simple, care sunt pronuntate de mai multe ori pe zi, pe acelas ton. Dupa o vreme va incerca si papagalul sa le imite. Consoane ca F, R sau S ii fac probleme. Binenteles pasarea nu intelege ceea ce imita, dar ar putea sa invete sa imita animite propozitii in situatii nemai pomenit de comoce

- Naparlirea - Penele se uzeaza cu timpul; se deterioreaza, devin neaspectuase si-si pierd capacitatea de a proteja. De aceea pasarile isi schimba periodic penajul, adica "naparlesc", si isi transforma infatisarea, de exemplu pentru a-si pune o haina noua de imperechere sau un penaj potrivit pentru camulflaj intr-un anotimp sau altul.

- Boli - Pentru pasarile de colivie trebuie sa mentinem o colivie exemplara. Altfel se pot cuibarii repede parazitii: viermii rosii de pasare, puricii si paduchii. Pasarile slabesc, se scarpina si devin nelinistite, mai ales noaptea. Lumina directa si curentul sunt periculoase pentru pasari. Racelile si inflamatile respiratorii sunt afectiuni frecvente. Apar parazitii intestinali care trebuie tratati cu o cura de deparazitare. Regula de baza este sa intrebam medicul veterinar in cazul tuturor bolilor pasarilor, deoarece necunoscatorul le distruge greu, iar tratamentul este adesea dificil.