Nu ești autentificat.

#21 2007-10-12 20:53:05

ella
Membru
Data înregistrării: 2007-07-10
Mesaje: 11

Re: o mare nedumerire...

Imi pare rau de peruseii pierduti, nu cred ca exista cuvinte de consolare, dar sint alaturi de voi, si da am semnat si eu polita. Sper din tot sufletul sa functioneze si la noi.

Ultima modificare de (1970-01-01 02:00:00)

Deconectat

#22 2007-10-15 19:57:11

Lau-Meli
Membru
Data înregistrării: 2007-10-06
Mesaje: 5

Re: o mare nedumerire...

Va multumesc pentru gandurile voastre si imi cer scuze ca nu am raspuns mai devreme, dar in zilele care s-au scurs de la eveniment, mi-am ocupat timpul cu tot felul de activitati, ca sa nu ma mai gandesc, ca altfel as fii plans non-stop. Poate pentru unii pare ciudat sa te afecteze asa de tare o chestie din asta, dar avand in vedere ca noi nu avem copii, Kiki a fost ca si copilul nostru. Sper sa fie fericit si liber acolo unde este, mai mult decat a fost alaturi de noi....si candva, asa cum spunea sotul meu, sa ne reintalnim cu el si cu toti cei care nu mai sunt printre noi, fie ei oameni, animale sau pasari dragi.

Ultima modificare de (1970-01-01 02:00:00)


Lau
"Niciodata sa nu spui Niciodata!"

Deconectat

#23 2007-10-23 08:38:53

carmen
Membru
Din: Bucuresti
Data înregistrării: 2006-11-20
Mesaje: 112

Re: o mare nedumerire...

Mie nu mi se pare ciudat deloc. Nici noi nu avem copii si de aceea poate ne-am atasat asa de tare de ei. Cand
s-a imbolnavit Lili am simtit ca mor, iar faptul ca a durat mult pana a murit a fost si mai greu. Plangeam uneori si la serviciu, cand ma gandeam la ea (unii colegi cred ca ziceau ca sunt nebuna). Iar cand a murit s-a rupt ceva in mine. Am plans de credeam ca o sa mor. Dar cand m-am vazut in oglinda cum aratam si mai ales ca trebuia sa merg la mama in ziua aia, am zis ca o sa o imbolnavesc si pe ea daca ma vede asa.  Doar asa m-am mai potolit. Am mai spus-o si o mai spun: nu credeam vreodata ca te poti atasa atat de tare de un perus. Dar si ei sunt niste sufletele si aduc atata bucurie in viata unui om.

Ultima modificare de (1970-01-01 02:00:00)

Deconectat

#24 2007-10-23 10:34:30

maria
Membru
Din: Bucuresti
Data înregistrării: 2005-09-16
Mesaje: 199

Re: o mare nedumerire...

Nici mie nu mi se pare ciudat. Dimpotriva, am suferit foarte mut cand i-am pierdut pe cele doua sufletele, nu i-am uitat si sufar si acum si stau cu teama ori de cate ori se intampla ca unul din puiuti sa aiba vreo problema  Si am copil, un baiat de 19 ani.

Ultima modificare de (1970-01-01 02:00:00)

Deconectat

Subsol forum