Nu ești autentificat.

#1 2006-05-29 20:41:04

Marcel
Owner
Din: Cluj-Napoca
Data înregistrării: 2005-01-28
Mesaje: 2.126
Website

A salva un suflet pentru a se pierde...

In mod normal astazi trebuia sa scriu despre o stire din domeniul calculatoarelor, dar probabil o sa fac asta maine.

M-am razgandit pentru ca mi s-a intamplat o chestie pe cat de ciudata, pe atat de tragica. Sa incep cu inceputul...
Azi dimineata, ca in oricare alta, am plecat cu tramvaiul spre scoala. Drum foarte lung. Eu stau intr-un capat al Clujului, iar facultatea e in partea opusa. Linia de tramvai are o portiune in care e paralela cu Somesul Mic (raul care strabate orasul Cluj-Napoca), iar in partea opusa se afla stadionul "Ion Moina" (care apartine echipei "U" Cluj si care urmeaza a fi daramat pentru a fi reconstruit), apoi urmeaza Parcul Central. In functie de locul unde ma aflu in tramvai, mai ales cand e aglomerat, ma uit in deriva ori inspre Somes, ori inspre parc.

Azi dimineata nu a fost prea aglomerat, dimpotriva, au fost locuri libere. M-am uitat inspre Somes, unde o parte din maluri se afla in santier (se lucra pentru consolidare). La un moment vad un caine, pe o mica insula de pamant aflata undeva in apropierea malului opus la care ma aflam (pai normal, ca daca era pe partea cu mine, nu-l mai vedeam, malurile fiind drepte). Se invartea in jur, incercand sa scape cumva. Mi-i s-a facut mila, dar eram cam departe de statii si in plus riscam sa intarziu la scoala. Ma gandeam ca poate o sa-l salveze muncitorii care lucreaza la consolidari. Revin acasa pe la 12:30, ma uit inspre locul unde credeam ca era cainele si nu l-am mai vazut. Probabil chiar l-au salvat. Insa pe la ora 15 a trebuit sa ma intorc din nou la scoala si... surpriza: cutzu era tot acolo, statea in picioare, ca si o statuie. Pana la urma nu l-a bagat nimeni in seama.

A doua oara cand m-am dus la scoala a trebuit sa predau un dosar, deci n-am stat mult. Intorcandu-ma acasa, ma gandeam daca sa ma duc la cutzu sau nu. Daca trebuia sa merg, puteam sa par un ciudat care se joaca pe langa Somes, daca nu... il aveam pe cutzu pe constiinta (pentru ca puteam sa ma duc sa-l ajut, dar nu m-am dus). Decizia luata mi se pare cat se poate de evidenta: m-am dat jos langa stadion, am facut cale intoarsa, am traversat Somesul Mic si am ajuns pana in locatia unde era cainele. Era o portiune mai putin inalta, deci nu riscam sa cad in apa si sa nu mai ies. Cainele era adormit, nici nu ma baga in seama. L-am examinat putin, am vazut ca era foarte slabit (piele si os!) si de abia misca. Eu, inainte de a veni, ma gandeam ca o sa fie plin de bucurie cand o sa ma vada. Pe cand-colo, era sleit de socul neputintei.

L-am luat in brate pe cutzu (nu a fost foarte greu, avand dimensiuni relativ medii), l-am urcat pe mal. M-am suit si eu, constatand cu stupoare si mila in acelasi timp ca el era aceeasi statuie ca inainte. Era slabit si speriat, nu prea stia ce sa faca si nu misca deloc. La un moment dat incepe sa-si revina si sa se plimbe putin. L-am gonit de langa mal pana la o distanta pe care am crezut-o sigura, m-am gandit ca de acum incolo ar trebui sa se poata descurca. I-as fi luat ceva de mancare, dar nu era nici un magazin prin apropiere.

Am inceput sa ma intorc inspre casa, uitandu-ma regulat in urma sa-l vad ce face. Am vazut eu ca se apropie din nou de mal, dar chiar nu mi-a putut trece prin cap ca va cadea din nou. La un moment dat chiar cade! Departarea si unghiul nu mi-au permis sa vad foarte clar, dar am putut observa un ghemotoc de blana care cade in apa, iar apa facand undele specifice. De data asta fiind intr-un punct mai inalt, unde era riscant chiar si pentru un om. Neputand suporta sa-l mai vad inca o data (intr-o stare mult mai grava decat anterior) am decis sa nu ma mai intorc...

Ultima modificare de (1970-01-01 02:00:00)


Pana la urma nu e chiar asa grav daca vorbesti cu dulapul. Mai rau e cand si dulapul vorbeste cu tine.

Deconectat

Subsol forum