Nu ești autentificat.
- Subiecte: Active | Fără răspuns
#1 2007-07-16 19:33:00
- carmen
- Membru
- Din: Bucuresti
- Data înregistrării: 2006-11-20
- Mesaje: 112
o poveste trista, dar atat de frumoasa...
Am citit pe un site povestea urmatoare si mi s-a parut asa de frumoasa incat am vrut sa o cititi si voi. E trista, sincer eu am plans cand am citit-o. M-a impresionat foarte mult si mi-a adus aminte de Lili a mea. Doar ca Kuki s-a obisnuit cu Bella, desi si el a iubit-o mult pe Lili. Nu stiu daca o va iubi la fel pe Bella, dar ma bucur ca este vioi, mananca si zboara impreuna cu ea.
Povestea asta ar trebui sa dea de gandit multor oameni, sa inteleaga ca uneori animalele sau pasarile au mai mult suflet decat ei (vezi ultimele reportaje de la tv).
Povestea unui perus auriu
L-am adoptat cu prilejul unei escapade prin Piata Centrala a orasului. Era pe o taraba, un ghemulet de pene aurii, cu ochisorii precum doua boabe de piper. Se catara pe gratiile coliviei tacut, inghesuit in el, ca apasat de o povara, contrastand cu fratii lui zburdalnici si galagiosi. I-am pus colivia in dreptul ferestrei si, cateva zile, am fost studiati de un perus prea timid pentru a incropi macar o tentativa de trilulire. Numai cand se dadea in leagan, in inelusul mobil, tinuta lui devenea demna de un perus maret. Ii spuneam ??€??Bebe-neinfricatul??€?. M-a abordat pe neasteptate, intr-o zi, cand trebaluiam pe langa el. Il pusesem pe masa din bucatarie, ascuns in spatele unui manunchi de patrunjel. Mi-a povestit atunci, timp de cateva ore, toata viata lui: un adevarat roman de aventuri, plin de suspans si semne de mirare, care izvorau in triluri limpezi, neobosite, din gusulita lui umflata. Adoptasem oare o privighetoare? Un Chopin al neamului pasaresc? Nu mi-a fost greu sa inteleg ca se plictisea. Si m-am dus din nou la piata si i-am adus-o pe Kiri, care i-a ocupat instantaneu inima. Se iubeau, se potriveau perfect: el - auriu, ea - albastra. Ea - posesiva, el, un mare romantic. Apartamentul era plin de serenadele lui tintite catre crenguta de mar, de pe care Kiri il asculta ca de la balcon. Pareau amandoi binecuvantati de soarta. Pana intr-o zi, cand un blestemat de baton cu miere a rapus-o pe dragalasa Kiri, in tipetele de durere ale lui Bit. Am ingropat-o la marginea unui crang inmiresmat, de salcioara, aproape de suratele ei libere, insemnand cu o crenguta locul intr-un impuls de rau-augur. Timpul a trecut??€¦ Speram ca Bebe-Bit, cu mintea lui de perus, va trece cu usurinta de amintirea lui Kiri. M-am inselat. Niciodata n-aveam sa-l mai regasesc pe Bit-trubadurul??€¦ Niciodata n-aveam sa-i mai aud piuitul pierit, prin care isi exprima sentimentele pentru Kiri. Nimeni n-o putea inlocui. Cu atat mai putin perusa smechera care s-a instalat vremelnic in colivia lui si care, cu prima ocazie, l-a parasit pentru un mai tanar perus din vecini??€¦ Devenise taciturn. Singurul strop de senin i-l ofereau desenele animate si clipele petrecute cu aripioarele la spate, la soare, pe balcon. De ce oare, Doamne, nu i-am luat atunci bilet de calatorie spre Tara Perusilor? De ce nu m-am indurat sa merg la Gradina Botanica pentru a-i ruga pe cei de acolo sa mi-l primeasca pe Bit in imensa voliera in care semenii lui se zbenguiau in voie? Singuratatea isi infigea coltii in sufletul prietenului meu. Era doar o chestiune de timp, pana sa-l rapuna. Ochii ii erau tot mai tristi, trilurile tot mai invinse??€¦ Tratamentul nu l-a ajutat cu nimic. Dimpotriva, l-a chinuit amarnic. Ieri, la ora 10, Bebe-Bit si-a castigat libertatea pe care noi, din dragoste, i-am refuzat-o: s-a imbarcat spre Calea Lactee. S-a stins sub ochii mei, ca o flacara firava, suflata de vant. L-am ingropat la marginea crangului de salcioara, alaturi de Kiri, printesa de neinlocuit a inimii lui. Cateva grame efemere de viata, acoperite cu pamant??€¦
As vrea sa scriu mai multe despre ce simt acum sau despre cum mi l-am imaginat pe Bit azi-noapte, cand cerul a fost atat de clar, iar stelele parca mai vii ca niciodata. Dar cuvintele mi se pierd printre lacrimi??€¦
ALINA - Galati
Ultima modificare de (1970-01-01 02:00:00)
Deconectat
#2 2007-07-16 19:54:58
- adita
- Administrator

- Din: bucuresti
- Data înregistrării: 2007-03-30
- Mesaje: 3.555
Re: o poveste trista, dar atat de frumoasa...
e foarte trista povestea:(( dar foarte frumoasa . cat de mult pot sa se iubeasca si sa iubeasca aceste suflete iar unii oameni isi bat joc de sarmanele animale si nu primesc decat o amarata de amenda iar sarmanul animal face orice pt stapan din punctul asta de vedere si din multe altele urasc tara asta sau mai bine zis orasul asta
Ultima modificare de (1970-01-01 02:00:00)
" speranta moare ultima "
Deconectat
#3 2007-07-16 22:01:43
- love_birds
- Membru

- Data înregistrării: 2007-02-25
- Mesaje: 200
Re: o poveste trista, dar atat de frumoasa...
Oamenii au foarte multe de invatat de la un animalutz... totusi... desi toti spun ca animalele nu gandesc... nimeni nu poate dovedi asta...
Ultima modificare de (1970-01-01 02:00:00)
Deconectat
#4 2007-07-17 04:04:58
- nippy
- Membru

- Din: Bucuresti
- Data înregistrării: 2006-10-30
- Mesaje: 663
Re: o poveste trista, dar atat de frumoasa...
((((.. impresionanta poveste... si cand ma gandesc ca maiu e auriu si pitzi albastra, parca ii vad pe ai mei
((
love_bird unde umbli ca te caut de atata timp ! Ce mai face Nimfu ? E bine sanatos ? Mai vreau poze cu el ! Sper sa nu mai dispari cu saptamanile ![]()
Ultima modificare de (1970-01-01 02:00:00)
Deconectat