Nu ești autentificat.
- Subiecte: Active | Fără răspuns
#1 2012-12-11 14:49:03
Familia cu moţ, după un an
Acest mesaj este dedicat mamicuţei Sally şi taticuţului Roby, perechea de nimfe care acum un an au dat viaţă şi i-au îngrijit şi crescut pe Bubu, Sofia şi Pufu. Au avut grijă de ei într-un mod admirabil şi au crescut cei mai blânzi papagali pe care i-am avut vreodată. Anul 2011 a fost foarte stresant pentru mine, mereu mai pe drumuri şi nopţi nedormite, însă mai pe la sfârşit, Sally şi Roby se apucă de făcut ouţe, să le îngrijească până să se audă primele ticăituri ale primului puiuţ, apoi unul câte unul a fost "adus de barză" în acel cuib. A fost cel mai frumos lucru ce mi-i s-a întâmplat în ultimii ani, cel mai frumos cadou primit de sărbători. Însă a venit şi cu un preţ destul de mare.
Diferenţa de vârstă dintre Sally şi Roby este destul de mare. Când s-au cunoscut, Sally avea cam 5 ani şi jumătate, iar Roby aproximativ 6-7 luni. Asta a fost in februarie-martie 2011, la câteva zile după ce murise Dany (papagalul nimfă ce trebuia să fie perechea lui Sally, dar nu prea au format ei pereche, fiecare avea alte interesuri, ca să zic aşa) şi Abby, peruşa care a venit pe lume tot la mine acasă.
Roby i-a cântat mai toata vara anului trecut. Şi a primit un "premiu" un cuib. Sally a început să cerceteze imediat cuibul şi l-a invitat pe Roby să fie tăticul puilor ei. Atitudinea lui Sally s-a schimbat radical, a devenit mai vioaie şi mai activă, ca să aibă grijă de cuib şi de ouţe, să mănânce şi să facă baiţă. După ce au venit puişorii, era mereu lângă ei, îi scărpina şi le aranja tulpinile de pene ce le creşteau treptat. Roby, şi el în cuib, îmi era mai mare mirarea să-l văd cum hrăneste puişorii şi cum stă să îi încălzească.
Puii au crescut şi nici n-au ieşit bine din cuib să exploreze lumea de afară şi să vadă exact cum se papă mâncarea, că Sally şi Roby au început să se iubească din nou. Şi, în ianuarie au aparut ouăle din a doua tură. A făcut 4 ouă, au ieşit doi puişori, dar erau slăbiţi şi nu au rezistat decât o zi. Le-am scos cuibul, dar Sally şi Roby aveau de gând de o a treia tură de ouă. Dar de data asta, nu i-am mai lasat, am pus-o pe mămică la program prelungit de somn, apoi l-am supus aceluiaşi program şi pe Roby, dar după ce a terminat cu hrănirea puilor.
Am luat şi o colivie nouă, cea de acum. Pe Sally am mutat-o în acea colivie şi am lasat-o să stea să doarmă singură câteva nopţi, dar în timpul zilei îi aduceam şi pe puişori pentru ca îi era dor de ei şi striga după ei. Când îi vedea, se ducea la ei şi îi scărpina pe cap. După câteva zile s-a alăturat şi Roby şi lucrurile păreau să intre într-un regim normal. Sally şi Roby şi-au întemeiat o familie, cu trei puişori, cu un pic de noroc puteau fi patru puişori sau chiar şase bebei moţaţi.
Dar în martie, l-am văzut pe Roby pe Sally şi era clar ca voiau să se apuce din nou de puişori. Chiar dacă erau într-o colivie încă nouă pentru ei şi nu era nicăieri un loc potrivit pentru ouă. Am văzut că atitudinea lui Sally se schimbă, în sens rău, devine mai somnuroasă şi începe să aibă acel tail bobbing. Am dus-o la un medic aici lângă mine care mi-a luat banii, a stat cu mâinile la spate, mi-a zis două-trei abureli şi cam atât. În aceeaşi zi în care am dus-o la medic, seara, Sally a făcut un ouţ. Singurul. Puii s-au jucat un pic cu el, dar Sally nu avea niciun interes pentru el şi nici nu a mai depus vreunul.
De atunci, a rămas tot aşa schimbată, cu perioade lungi de somn în timpul zilei, cu mişcarea cozii cu respiraţia, abătută. Am mai dus-o la alţi doi medici, dar nimic concret, i-am dat nişte antibiotice şi vitamine şi avut aşa perioade oscilante... 2 săptămâni ok, 2 săptămâni nu prea ok.
Roby s-a mai îmblânzit acest an, ne-am şi împrietenit un pic. Chiar dacă nu stă pe deget sau pe umăr, mănâncă din cutia pe care o ţin în mână. Şi şi mai recent, nu mai fuge deloc de mine. În primăvară a trebuit să îşi recupereze capacitatea de zbor, pentru că el a stat câteva luni în colivie din cauza neîncrederii reciproce. El credea ca vreau să-l pap, mie imi era frică să-l las prin cameră pentru că ar fi zburat foarte tare, exista riscul să se lovească şi să-l prind foarte greu. Dar nu am avut niciunul dreptate, nu am intenţia să îi fac vreun rău, iar el zboară foarte bine prin cameră.
Nu a cântat aproape deloc în acest an. În 2011 cânta în continuu. Dar nici nu arătat semn că ar fi fost bolnav. Decât de prin septembrie, când o dată cu răcirea vremii, am observat că tremură când chiar dacă a fost cald, nu a fost chiar canicula din vară. Într-o zi a şi vomitat; i-am băgat în casă şi după câteva minute a devenit voios, a şi stat cu capul în jos de câteva ori (la nimfe, statul cu capul în jos, cu aripile deschise, e semn de bună-dispoziţie). Le-am dat doxiciclina, dar nu prea s-a ameliorat.
Roby este sensibil la temperaturi mai mici, dar atitudinea şi restul semnelor sunt destul de ok. Este foarte inteligent şi autoritar. Are locul lui de dormit în timpul nopţii, într-un leagăn, nu stă nimeni în locul lui acolo, sau dacă stă, e alungat imediat. Ştie exact când să iasă din colivie sau să intre înapoi, orice, numai să nu-l ating sau să-l iau pe deget. Toţi ceilalţi îi sunt abonaţi la scărpinat şi la aranjat penele în jurul capului.
Însă situaţia lui Sally s-a mai înrăutăţit în ultimele zile şi mă pune pe gânduri. Nu ştiu ce poate avea, mă tot gândesc că ceva s-a schimbat (slăbit) în organismul ei după atâtea tentative de ouă. Atât de tare încât a atins un punct ireversibil. Am un mare respect pentru ea şi imi doresc să reziste cât mai mult. Am rămas fără idei în ceea ce aş mai putea face ca să se simtă mai bine. Medici care să aibă grijă de ea, nu sunt unde stau eu. Şi acum e foarte riscant şi stresant pentru ea ca sa o transport undeva. Sally are o frumuseţe a ei, fiind complet albă, penele ei reflecta lumina şi se vede mai luminoasă în contrast cu ceilalţi. Asta nu prea am cum să prind în poză sau filmuleţ.
Acesta este un mic review al anului dedicat în special pentru cei doi părinţi moţaţi, Sally şi Roby. Sper ca şi la anul, familia moţată să fie în aceaşi componenţă. Unul lucru clar... din cauza lui Sally, Roby şi a copiilor lor am ajuns să îndrăgesc papagalii mult mai mult decât până acum. Sunt parte din viaţa mea, în tot acest an am încercat să le fiu alături cel puţin 1-2 ore pe zi, să citesc şi să caut informaţii despre cum să am grijă de ei mai bine. Dar nu a fost şi nu e uşor, nu ştii niciodată cu ei. Şi părinţii şi fraţii mă înţeleg mai greu şi am şi intrat în conflict cu ei de cateva ori din cauza moţăilor.
Nu ştii niciodată ce îţi oferă viaţa, dar am decis ca Sally, Roby, Bubu, Sofia şi Pufu să îmi fie ultimii mei papagali. Voi avea grijă de ei cât voi putea de mult, dar îmi dau seama că acele momente magice cu ei au în spate şi incertitudini şi grija ca nu pot ştii exact ce se petrece în interiorul lor. Şi când au probleme, cele mai simple lucruri sunt foarte complicate cu ei; nu sunt medici, medicamente sau tratamente pentru ei.
Până în acest moment, am aproximativ 24169 de poze şi filmuleţe personale. Aceasta o consider ca cea mai frumoasă poză "all-time".
De la perete: Sally, Sofia, Roby, Pufu. În faţa lor e Bubu.
Pana la urma nu e chiar asa grav daca vorbesti cu dulapul. Mai rau e cand si dulapul vorbeste cu tine.
Deconectat
#2 2015-05-09 10:23:20
- Adrian Anghel
- Membru
- Data înregistrării: 2015-05-02
- Mesaje: 54
Re: Familia cu moţ, după un an
Am si eu 2 papgali nimfa fiecare are un an si cateva luni si vreau sa ii imperechez, pana acum se inteleg bine dar nu prea pare ca ar vrea sa se imperecheze,
am auzit ca daca nu au cuib nu se imperecheaza pt ca sunt parinti responsabili,iar daca le i-au cuib o sa se imperecheze ,adica femela este dornica de acum sa se imperecheze dar masculul nu prea .
Deconectat
#3 2015-05-10 21:55:13
- adita
- Administrator

- Din: bucuresti
- Data înregistrării: 2007-03-30
- Mesaje: 3.555
Re: Familia cu moţ, după un an
Pai daca vrei pui pune-le cuib si de restul or sa se ocupe ei. Nimfele mele vor sa se imperecheze si fara cuib.
" speranta moare ultima "
Deconectat
#4 2015-05-11 17:22:16
- Adrian Anghel
- Membru
- Data înregistrării: 2015-05-02
- Mesaje: 54
Re: Familia cu moţ, după un an
Multumesc mult pt sfat,le -am pus cuib dar nu prea dau semn ca vor sa se imperecheze dar o sa mai astept adica cuibul l-am pus ieri si nici nu s-au obisnuit cu el.
Deconectat
#5 2015-05-11 19:45:36
- adita
- Administrator

- Din: bucuresti
- Data înregistrării: 2007-03-30
- Mesaje: 3.555
Re: Familia cu moţ, după un an
Rabdarea e esentiala. Ii poti pune sa faca baita cand e cald afara pt ca si baita stimuleaza imperecherea ![]()
" speranta moare ultima "
Deconectat
#6 2015-05-12 07:34:11
- Adrian Anghel
- Membru
- Data înregistrării: 2015-05-02
- Mesaje: 54
Re: Familia cu moţ, după un an
Le -am pus un castronel cu apa dar le era frica de el asa ca l-am scos.
Deconectat
#7 2015-05-12 07:55:19
- Adrian Anghel
- Membru
- Data înregistrării: 2015-05-02
- Mesaje: 54
Re: Familia cu moţ, după un an
Dar femela tipa mereu cam pe fiecare dimineata cred ca vrea sa stea cu masculul iar el nu o baga deloc in seama
Deconectat
#8 2015-05-12 08:40:39
- Rica
- Membru

- Din: Bucuresti
- Data înregistrării: 2013-12-10
- Mesaje: 1.213
Re: Familia cu moţ, după un an
Lasa castronul ca se vor obisnui si vor intra in el.
Daca tipa poate vrea afara... nu neaparat de dorul lui.
Deconectat
#9 2015-05-12 08:59:07
- Adrian Anghel
- Membru
- Data înregistrării: 2015-05-02
- Mesaje: 54
Re: Familia cu moţ, după un an
Nu cred ca vrea afara cred ca vrea sa stea cu el pt ca ea merge la el si el pleaca de langa ea .
Deconectat
#10 2015-05-12 09:01:21
- Adrian Anghel
- Membru
- Data înregistrării: 2015-05-02
- Mesaje: 54
Re: Familia cu moţ, după un an
Ea este foarte activa si jucausa iar el e foarte lenes,decat manaca,sta intr-un singur loc si doarme.Cred ca e din cauza alimentatiei pt ca este destul de gras si din aceasta cazua cred ca nu are chef sa faca ceva .
Deconectat