Nu ești autentificat.

#1 2011-12-15 04:11:05

Marcel
Owner
Din: Cluj-Napoca
Data înregistrării: 2005-01-28
Mesaje: 2.126
Website

Puiuţii de nimfă

Anul acesta Moş Nicolae... n-a fost prea darnic cu mine. Adică gândind prin extensie, totuşi ar trebui să fiu recunoscător că am mai prins încă un Moş Nicolae, bine, sănătos, am terminat Politehnica ce nu părea să se mai termine şi am găsit şi un job aproximativ după ce am terminat Politehica ce nu părea să se mai termine. Deci anul acesta, poate cel mai greu şi mai stresant, totuşi a avut şi câteva părticele bune, mai ales terminarea Politehnicii. Care chiar nu părea să se mai termine.

Dar pentru Sally şi Roby... Moşu' a fost darnic cu moţ şi îndesat. Sâmbătă, 3 decembrie, noaptea, înainte să mă duc la somn... un control de rutină la ce mai face acest cuplu pus pe fapte mari de câteva săptămâni.

Amândoi erau în cuib. Ok, hai la culcare. Dar aud un chiţăit scurt. Dacă nu era linişte, nu cred că se auzea deloc. Şi nu puteam crede urechilor. Şi se tot aude chiţăitul. Dat drumu la calculator, căutat cum se aude un pui de nimfă, comparat sunetul... cam tot acelaşi. N-am avut curaj să mă uit în cuib, fiind amândoi acolo şi stiindu-l extraordinar de sperios pe Roby, iar Sally speriindu-se şi ea uşor când Roby paranoizează... mai bine nu deschid capacul. M-am tot plimbat prin casă, ba la calculator, ba la cuib să mai aud. Şi când nu se mai auzea... problemă. De ce nu se mai aude? Cam atât i-a fost? sad Dar după câteva minute din nou chiţăit... aaaaaah... deci e acolo.

M-am pus să dorm în cameră la ei, că poate cine ştie... poate se vor speria şi va trebui să le las lumina aprinsă. Poate... nu ştiu, dar măcar să-l aud! Şi mă şi trezea câteodată.

A doua zi dimineaţă deschis uşor capacul cuibului, Roby era pe ouă (şi probabil având la el şi puiuţul), iar Sally undeva lângă el, dar când a văzut că se deschide capacul, s-a apropiat de Roby şi au făcut front comun în ameninţări şi agitări. Am închis capacul la loc, mai bine nu risc.

La un moment dat au fost amândoi (părinţii!) afară şi fratele meu i-a făcut o poza lui Puiuţu 1. Nu prea mi-a convenit că a folosit blitzul, îmi e cumva să nu îi afecteze ochii în formare şi acoperiţi de pleoape, dar... Oricum, în poză am putut să-l vad mai bine şi sa analizez şi ouăle, dacă nu sunt cumva crăpate.

Luni dimineaţa, 5 decembrie, Puiuţu 2. Din nou, am aflat de el indirect, pentru că erau două chiţăituri. Şi la o privire discretă în cuib, două ouă sparte. Ca să faci un puiuţ de nimfă, tre să spargi un ou, vorba proverbului. Chiar mai multe, de găină, pentru a-l putea hrăni cu cele necesare unei creşteri ceva mai rapide decât ale lui Făt-Frumos.

Nu e prea ok să rămână cojile de ou în cuib. Dar nici Roby sau Sally nu se dădeau duşi din cuib ca să le pot scoate. Erau ori unul, ori altul, ori amândoi. La un moment dat a rămas doar Sally în cuib şi mi-am pus o mănuşă din latex (chirurgicală... cum se găseşte la la farmacie, sau de care foloseşte medicul chirurg, numa să nu se şteargă la năsuc în timp ce trebuie să le folosească...).

În timp ce încercam sa scot cojile, Sally a început se agita aşa cum n-am mai văzut-o vreodată, şi-a încordat corpul, şi-a deschis aripile şi a luat poziţie de luptă. Am închis capacul după ce am luat cojile, dar... doar un ciripit. A fost prima dată când am început să-mi fac griji, m-am simţit foarte vinovat ca poate în agitaţia aia, unul din pui să fi fost strivit sub mama sa. Dar nu au fost afectaţi.

Marţi, 6 decembrie, Puiuţu 3. Incredibil. Deja s-a atins pragul unei posibile nevoi pentru o nouă colivie. În colivia actuală, ar putea sta confortabil 4 papagali nimfă, dar 5... deja devine cam aglomerat. Cu un picuţ de noroc, dacă vor ajunge la maturitate, voi fi nevoit ca să mai cumpăr o colivie.

Dar ce să vezi... Puiuţu 4 a venit pe lume în 8 decembrie, cu o zi înainte de ziua mamei mele. Şi încă un pas mai aproape spre o familie de moţaţi aşa cum nu s-a mai văzut.

Puii de nimfă stau mai tot timpul împreună, pentru a-şi menţine temperatura corpului şi a-şi sprijini căpşoarele... care sunt tare grele. La un moment dat, unul din ei bâjbâit un pic în afara grupului apoi îşi înfige capul în grămadă, un placaj ca la rugby.

Toate bune şi frumoase până luni dimineaţa, când, aşa ca niciodată, mă trezesc pe la vreo 7 şi ceva dimineaţa (de obicei mă trezesc mult mai târziu)... control de rutină în cuib... Sally stătea pe pui şi pe al 5-lea ou, Roby fiind în colivie. Şi Puiuţu 4 undeva într-un colţ, semi-învelit în talaş, aparent fără suflare, nu mişca deloc, nu se vedea că respire. Am crezut că înnebunesc. M-am supărat foarte tare, cu toate că iniţial tot speram şi spuneam că aş fi ultrafericit cu un pui care să ajungă la maturitate şi să fie moţat în toată regula, pierderea unuia din cei patru ar fi o tragedie şi un eveniment nefericit ca şi pierderea unui papagal drag ce l-aş fi avut timp de ani de zile.

Din fericire, Puiuţu 4 a dat semne că trăieşte, l-am luat şi l-am pus lângă grup şi se pare ca a fost acceptat şi de părinţi. Poate până la urmă a fost doar un accident, încă nu ştiu cât de mult a fost afectat. El e cel mai mic dintre toţi, diferenţele sunt destul de mari faţă de ceilalţi trei. Şi pare şi destul de slăbit, când ceialţi stau cu ciocurile deschise şi cerând frenetic de mâncare atunci când ridic capacul, el se chinuie să-şi menţină echilibrul şi stă cu căpşorul în jos.

Tatăl meu a scos al 5-lea ouţ căruia i-a cam "expirat" termenul, l-a dus la obraz şi la simţit rece, asta însemnând că e nefertil. Şi măcar aşa, Sally şi Roby scapă de o grijă, putându-se concentra pe creşterea copiilor lor.

Marţi şi miercuri, parcă s-a mai ameliorat situaţia lui Puiuţu 4 şi parcă a mai şi crescut, ceea ce confirmă indirect că totuşi primeşte de mâncare. Sper să-şi revină.

E frustrant să vezi că nu găseşti mâncare pentru hrănire la mână a puilor de nimfă. Ar fi binevenită în cazul în care perechea de părinţi pare puţin depăşită de cererea mare de a gurilor flămânde, în cazul puilor abandonaţi şi pentru a stabili o relaţie extraordinare între puiuţi şi stăpâni. Dar nu găseşti aşa ceva în România. Sau în extrem de puţine locuri. Am tot căutat la o grămadă de pet-shopuri şi farmacii veterinare (cam toate care de care ştiu eu şi am şi descoperit altele noi), dar deloc. Când îi întrebam, ori rămâneau uşor blocaţi (Ce? Pui de nimfă?), ori spuneau clar nu. De abia am găsit o cutie de Padovan Ovomix undeva în capătul celălalt al Clujului, la vreo 10 km depărtare, din pură întâmplare şi noroc. Fusese singura cutie pe care o mai aveau.

La un moment dat întâlnesc un crescător care îmi spune (confirmă) că aşa ceva nu se găseşte în România şi ar trebui adusă la comandă la preţuri foarte mari. Mă gândesc totuşi să comand o cutie de hrană pentru hrănire la mână, dar pentru o următoare tură de puiuţi.

De la începutul lui noiembrie, fiecare noapte a fost magică în acel cuib. Din 11 noiembrie, tot a doua zi Sally depunea un ouţ. Apoi, treptat, în patru ouă a apărut viaţă, fiecare la 1-2 zile distanţă. Şi acum, cresc, cu toţii.

Eforturile lui Sally şi Roby sunt monumentale. Vorba unui "clasic" în viaţă. Dar aici chiar e pe bune, în timpul depunerii şi clocirii ouălor, amândoi au fost foarte solicitaţi şi erau vizibil obosiţi. Cu toate că am fost îngrijorat câteodată, mai ales de alegerea total neinspirata a firelor de cânepă ca şi material pus în cuib cât şi a sperieturilor lui Roby şi Sally, dar amândoi au muncit împreună şi în tandem şi şi-au întemeiat o familie.

Roby parcă s-a mai îngrăşat un pic, are un look sexy şi e un cocoş-cloşcă atent şi grijului cum mai rar vezi, nu prea a avut chef de cântat în ultimele săptămâni. Mămica Sally e deosebit de agresivă atunci când e în cuib. Nu cu puii, ci cu cine deschide capacul să se uite... îşi deschide aripile, toate penele şi le ridică şi stă ca un bulgăre hâsâitor... Nu are o atitudine prea feminină atunci când e în cuib, dar când e în afară lui e... Sally. Liniştită şi finuţă.

Puiuţu 1 în prima lui zi
IMG_2585.jpg

Puiuţu 1 şi 2
IMG_2609.jpg

Roby papă os de sepie pentru a accelera realizarea hranei pentru pui. Numai că biscuitele îl cam încurcă...
IMG_2612.jpg

Puiuţu 1, Puiuţu 2, Puiuţu 3, Puiuţu 4
IMG_2625.jpg

"Realimentarea"
IMG_2627.jpg

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=ZWO-rrW9cZM[/youtube]

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=T-cT0lJtq_M[/youtube]

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=-yEN3szq62o[/youtube]


Pana la urma nu e chiar asa grav daca vorbesti cu dulapul. Mai rau e cand si dulapul vorbeste cu tine.

Deconectat

#2 2011-12-15 12:10:24

adita
Administrator
Din: bucuresti
Data înregistrării: 2007-03-30
Mesaje: 3.555

Re: Puiuţii de nimfă

deci in comparatie cu puii de perus , puii de nimfa sunt mari la "nastere" . si fetele mele erau agresive cand umblam in cuib , mamici protectoare smile astept sa creasca toti 4 sa vad niste pui zapaciti big_smile


" speranta moare ultima "

Deconectat

#3 2011-12-15 22:06:54

dana_aqvila
Membru
Din: arad
Data înregistrării: 2011-04-04
Mesaje: 298

Re: Puiuţii de nimfă

awwwwww cat is de dragalasiiii..... te invidiez un pic tongue sa ai parte de ei, sa creasca mari si sanatosi wink felicitari ! smile


"Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, am fi cu totii vegetarieni."

Deconectat

#4 2011-12-15 22:14:49

begginer
Membru
Din: Constanta
Data înregistrării: 2011-08-28
Mesaje: 143

Re: Puiuţii de nimfă

Pufoshenii mici !! Sa-ti traiasca mari mari mari !


Multi oameni isi imagineaza ca daca gandesc ca o pasare , vor ajunge sa zboare .

http://floringrigoras.sunphoto.ro

Deconectat

#5 2011-12-19 08:51:05

Marcel
Owner
Din: Cluj-Napoca
Data înregistrării: 2005-01-28
Mesaje: 2.126
Website

Re: Puiuţii de nimfă

Toate bune si frumoase pana ieri seara cand.. a murit Puiutu 1 sad la varsta de 15 zile. A fost cel mai mare dintre toti, a fost aparent perfect normal pana cand  aseara pe la ora 22, timp de 30-60 de secunde a avut o respiratie intensa, a stat separat fata de ceilalti si si-a dat sufletelul.

In aceasta dimineata, ceilalti trei par sa fie ok. Cer de mancare intens, Roby si Sally fac efort comun sa-i protejeze... astept sa-i vad iesind din cuib si poate le fac o inspectie vizuala la pitici.

Azi voiam sa mai pun niste poze, un fel de fotojurnal de saptamana trecuta, dar poate o sa mai astept un pic. Am inceput sa am asa o lipsa de incredere si chiar nu ma simt bine...


Pana la urma nu e chiar asa grav daca vorbesti cu dulapul. Mai rau e cand si dulapul vorbeste cu tine.

Deconectat

#6 2011-12-19 11:40:50

adita
Administrator
Din: bucuresti
Data înregistrării: 2007-03-30
Mesaje: 3.555

Re: Puiuţii de nimfă

ufff sad pare rau pt el ... sa speram ca ceilalti or sa traiasca si or sa se faca mari frumosi si sanatosi smile


" speranta moare ultima "

Deconectat

#7 2011-12-19 13:08:15

begginer
Membru
Din: Constanta
Data înregistrării: 2011-08-28
Mesaje: 143

Re: Puiuţii de nimfă

Imi pare rau ! Sa speram ca ceilalti micuti vor fi bine , si asteptam poze ! Succes in continuare !


Multi oameni isi imagineaza ca daca gandesc ca o pasare , vor ajunge sa zboare .

http://floringrigoras.sunphoto.ro

Deconectat

Subsol forum